CUCOANA CHIRIȚA ÎN VOIAJ


CÂNTECEL COMIC




Cântat de dnul Millo, la Teatrul din București.

(Teatrul reprezintă un salon.)


CHIRIȚA (în costum ridicol de voiaj, intră zburdalnic. Ea poartă malacof exagerat, tocă de catifea neagră cu flori, pene și Cordele stacoșii etc.)

(Ea cântă pe aria “Royal tambour”:)


Iată-mă-s! am sosit

Dintr-o călătorie

În care-am pătimit

O sută de șotii ș-o mie.

Dar, zău, nu mă căiesc,

Nu-mi pasă de nimică;

Eu sunt zdragon și mă numesc

Chirița cea voinică.

Ce voiagiu minunat!

Ce frumos m-am primblat!

În urmă-mi am lăsat

Un nume lăudat.

Plecăciune, boieri. (Se închină.) De mult nu ne-am văzut. Sănătoși!... Dar cucoanele? și copiii? bine? Mă bucur. Aud? și mie precum vedeți îmi merge de minune... sărut ochișorii. (Se întoarce în loc de-și arată talia.) Am fost la Paris de mi-am așezat plodu la școală ca să învețe politica, pentru că-n ziua de astăzi, la noi, un om ce nu știe politica nu plătește nici chiar cât jilțul cel stricat care s-a vândut cu doba la București pentru plată de impozit... el e un mobil de prisos... Și cu prilejul acesta m-am folosit și eu ca să văd lumea cea mare, că mă-ți crede?... Mă mucezisem la țară, la Bârzoieni... De la o vreme îmi venise stenahorie și ipohondrie; așadar... nu-ți uita vorba... într-o dimineață, pe la toacă, după ce m-am cotorosit de Aristița și de Calipsița, mi-am luat catrafusele și am spălat putina!… Soțul meu, paharnicu Bârzoi, cam cârnea din nas, dar l-am sărutat între sprâncene, după obicei, și l-am lăsat cu buza umflată... Uff!.. M-am dus la Galați cu trăsura mea cea galbenă și, cum am ajuns, nici una, nici două... țup! în vapor, Guliță țup! După mine, Ioana țiganca țup! după Guliță și, vorba ceea, cu cățel cu... am plecat!!!

Doamne! boieri d-voastră, minunat lucru-i vaporul!... Sa vezi și să nu crezi... Auzi d-ta? Merge focu pe apă ca în vremea halimalei. D-apoi salonuri, d-apoi zaifeturi, d-apoi căpitanul!... bată-l norocu, că mare nostimior mai era, pușchiu! (În taină.) Să vă spun una? Soțul meu nu-i pe aice? Mi-a făcut curte, berbantu, tot drumul și, zău, între noi să rămâie... dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că... mai că...

UN GLAS DE LA GALERIE: Aferim, cucoană Chiriță!

CHIRIȚA (adresându-se către capelmaistru): D-apoi cum socoți, domnule? Chirița nu se dă cu una, cu două. (Către public.) În sfârșit... nu-ți uita vorba... am ajuns la Beligrad... Când la Beligrad întreb pe căpitanu: Monsiu căpitan, je vu pri, aice-i Viena? — El îmi răspunde zâmbind: Ba nu, madam, aice-i Beligradul. — Mersi, monșer... nu poți crede ce bine-mi pare că m-am învrednicit sa vad Beligradu cu ochii, că tare mult am auzit pe bărbatu meu pomenind de el. După Beligrad am sosit la Rușava... Când acolo, vameșii de la hotar încep a controbăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor, și dau peste o cutie cu țâri zvântați ce-i luasem la drum.

Fui taifel! Ce-i asta? strigă... căprariu.

Ce să fie, domnule? Ia, țâri... Eu postesc miercurea și vinerea și metahirisesc sărături de când pătimesc de rast.

Vas rast? Asta-i pudoare mare la d-ta; trebuie plătești vama. Și îndată s-au adunat vro trei șoacățe ca să hotărască dacă se cuvenea să-mi ieie vamă ca pentru pești, ori ca pentru mirodenii. În sfârșit am dat ce le-au plăcut și mi-am cătat de drum.

De-acolo am urmat

Prin țara cea nemțească

Și-n Peșta am mâncat,

Mâncat paprică ungurească.

Apoi în drum de fer

Suindu-mă în grabă,

Am voiageat c-un cavaler,

Un baron prea de treabă...

Ce voiagiu minunat!

Ce frumos m-am primblat!

În urmă-mi am lăsat

Un nume lăudat.

Fost-ați cu drumu de fer, boieri d-voastră? Ei! apoi ce mai ziceți? Să juri că neamțu-i cu dracu... Sfinte Panteleimoane!... te duci ca vântu și ca gându, ca în povești; cât ai plecat ai și ajuns, ba încă baronu care călătorea cu mine m-a încredințat auf Ehre, că în Englitera drumu de fer merge așa de iute că sosește până a nu pleca. Bată-l vântu de baron! Mare ghiduș era și nostim! (În taină.) și el s-a cercat să mă curtenească o bucată de drum, dar geaba... n-a catartosit să mă scoată din minte...Cum?… Nu credeți?... Alei! Dar să n-am parte de Bârzoi dacă vă ascund ceva... Ba încă să vedeți: trecând odată pe sub o hrubă lungă care-i zic tunel, și găsindu-ne prin întuneric, șoacăța de baron și-a întins botu ca să mă sărute... Vai! mânca-l-ar moliile!... Când i-am tras un pumn, a făcut hâc! și a căzut de-a rostogolu în celalalt colț al vagonului.

UN GLAS DE LA GALERIE: Aferim, Bârzoaie!

CHIRIȚA (către capelmaistru): Așa să știi, domnule. (Către public.) Baronu, rușinat se vede de acest tropos, s-a coborât la cea întâi stație și a dispărut... împreună cu săcușorul meu de voiagiu... hait! mi-l șterse potlogaru drept suvenir... bunătate de săcușor cusut de copile, cu un turc călare de-o parte și cu un andenken din dos... Cum vă pare așa bazaconie? te mai încrezi în baroni de drumu mare?.. Dar asta nu-I nimica, pe lângă ce mi s-a întâmplat în urmă. Plodu cel de Guliță se cobora Ia toate stațiile... Copil nu-i, mă rog?... îl trimiteam cu Ioana țiganca pentru ca să nu se prăpădească; când aproape de Viena aștept să se întoarcă în vagon... nu vine. Conductoru închide oblonul, clopotu de la stație sună de trei ori, mășina șuieră, trenu se pune în mișcare, și Guliță nu-i!... Sfinte Panteleimoane! era să turbez... Scot capu pe fereastră și încep a striga: “Guliță? Ioană! cioară! dimone!” Tufă... “Monsiu conductor, stai, oprește, ține caii!” Aș! nime n-auzea. Dau să deschid oblonu, nu pot; dau să sar pe fereastră, nu încap. Atunci parcă mi s-au luat vederile și deodată am căzut lată pe perine, am leșinat!... Când ne-am trezit, eram sosiți la Viena. Alerg la poliție, răcnesc, îmi smulg păru, mă bocesc până ce dnul polițmaistru mă încredințează că va face toate chipurile ca să-mi găsască odorul, și că mi l-a aduce chiar cu telegrafu. Ei!... închipuiți-vă, boieri, că fără a mai da leturghie la sfântu Mina, Guliță și Ioana sosesc buni teferi îndeseră la otel. Ah! Dumnezeule, când i-am văzut, era să nebunesc de bucurie și în prima furie am tras trei palme țigancei, precum și lui jupânu Guliță i-am făcut o morișcă în chică, ca să le pun minte... Halal de țările care au drumuri de fer!... ele, după cum zicea baronu, au aripi de zboară iute pe calea progresivului, dar cât pentru celelalte, cum e țara noastră, de pildă, sunt ciunte și oloage, sărmanele!

GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Chiriță!

CHIRIȚA (către capelmaistru): Ba nu, zău, adică nu-i așa?

În Viena m-am primblat

La Hițing și pe Grabe

C-un tânăr delicat

Ce-i zic Herr Graf von Kleine-Schwabe.

Ș-apoi înspre Paris

Am plecat cu grăbire.

Căci Parisu-i un paradis

Plin de ademenire.

Ce voiagiu minunat!

Ce frumos m-am primblat!

În urmă-mi am lăsat

Un nume lăudat.

În sfârșit am sosit la Paris, în patria lui Monsiu Șarlă!.., Știți, Monsiu Șarlă, care a fost dascalul lui Guliță... În Paris! minunea minunilor! târgu Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea și am tras la un otel din ulița: Geofroi Marie, adică: Mi-i frig, Marghioală... A doua zi l-am înfundat pe Guliță într-un pension și am rămas liberă, de capul meu. Ha... a... alal de cine-i tânăr și are bani mulți! Acolo-i pământul făgăduinței cel din scriptură; numai un lucru e cam supărător: toate se vând cu porția, și porțiile-s mici de tot, ca de pomană. De pildă, ceri un biftec? Îți aduc o fărâmă de friptură mare cât un irmilic, ba încă și aceea crudă... cică-i englizască... Ceri raci? îți aduc vro doi răcușori în șepte luni, chirciți, oftigoși ca vai de ei!... Cât despre bucate de cele sănătoase ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava, cheschet... nici nu se pomenește... însă nu face nimică... Parisul nu are seaman pe fața pământului, și pot zice că nici chiar Bucureștiul nu-l întrece... adică să fim drepți... nu-l întrece. Ce nu găsești în el? Galerii de muzeuri vrei? ai; munamenturi vrei? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri române ca la București vrei? ai. Che ta lipa. Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele, pentru că am avut de umblat pe la magazii de marșande de modă. Am fost la madam Desal și la madam Fovel, de mi-am comandat tualete pe datorie... Le-oi plăti și eu când or plăti și celelalte cucoane care le-o rămas datoare... (În taină.) Și știți una? Sunt cam multe... așa de multe, încât croitoresele au hotărât să nu mai facă credit compatrioatelor. Cam rușine, dar ce-mi pasă? Eu tualetele le-am pus la mână și am și fantacsit cu dânsele la baluri, la Mabil... Ah! frățiorilor, ce juvaer de grădină-i Mabilu! ce adunare elegantă întâlnești în ea!... Nu era seară să nu mă duc acolo la petrecere... ba încă am jucat și cancanu.

GLASUL DE LA GALERIE: Aș! Aferim, Chiriță.

CHIRIȚA: Mersi... Acolo am făcut cunoștință cu o mulțime de contese și de prințese: contesa Frizet, princesa Rigolboș, marhezul Brididi, marșalu Șicar, duca Șicocandar, ba încă am întâlnit și o claie de boieri și cucoane de la noi, precum, de pildă: Aud? să nu le numesc? fie!...Dar din toți cine era mai cu haz, era dnul Agachi Flutur, un berbant în doi peri, care a fost și volintir la Ipsilant. Cu dânsu făceam supe la cafeneaua englizască, pe bulivar. Ce râsete, ce chicote! Flutur mi-a compus și un cântec... Să vi-l spun? bucuros, dar să rămâie între noi, vă rog, ca să nu afle dumnealui. Iată-l... ascultați:

(Chirița cântă următoarele cuplete și joacă un pas de cancan la sfârșitul fiecărui cuplet.)

(Arie de Offenbach)

Vivat, mândră Chirițoaie!

Vivat spanchea de Bârzoaie!

Oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie.

În amoruri să trăiască

Lumea-ntreagă să pârlească,

Ească, ească, ească, ească, ească, ească, ească.

Tra, la, la, la, la, la, la, la.

Sai, Chirițo,-n joc.

Tra, la, la, la, la, la, la, la,

Sai mereu cu foc.

Chirițoaia-i sprâncenată

Și ca un balon umflată,

Lată, lată, lată, lată, lată, lată, lată.

Elegantă și frumoasă,

Armazoancă amoroasă,

Roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă.

Tra, la, la, la etc.

Chirițoaia-i din natură

Gingașă peste măsură,

Sură, sură, sura, sura, sură, sură, sură.

Ea cu ochiul te atrage

Și pe șfară-apoi te trage,

Rage, rage, rage, rage, rage, rage, rage.

Tra, la, la, la etc.

Chirițoaia cea ușoară

Are-o inimă fecioară,

Cioara, cioară, cioară, cioară, cioară, cioară.

Ea te leagă și te-ncurcă

De nici dracul te descurcă,

Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă. Tra, la, la, la etc.

GLASUL DE LA GALERIE (entuziasmat): Aferim! Aferim! Aferim! Chirițoaia mea!

CHIRIȚA (speriată): Vai de mine!... că-i dumnealui! (Fuge.)


(Cortina cade.)